Și osul se învârtește în încheietura sa
cum amintirea în creierul meu
cum zborul păsării în maică-sa.
Adică-n ou pictat. În curcubeu
Eu zic da, ba da zici tu
mai bine mirositoare
U, cât te-am fost iubit eu, U,
cum zborul de albine o floare.
Decade ora jefuită din ceas,
buzunărită din secundă
Numai tu, numai tu ai rămas
nepescuită și undă
Zici tu deci pe "ba da" mai tare?
Piatra, deci stânca.
Murmurul tău, canare,
cercel mi-e la urechea mea, stânga.
Numai aici se poate produce o crimă
între alb și mult prea alb
între crini și între crină
între săritură și salt.
Ce salți, m-a întrebat salcia.
Pe mine însumi, i-a răspuns mama
în timp ce-și bășica de săpun albia
frecându-și copilul - Osana!
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.