Când te-ai iscălit cu cretă pe un pod
inima,
când ți-ai zis tu ție, Nelu Generalu?
inima...
Cum de te-ai destăinuit la lume
inima,
și de ce ți-ai zis tu, Nelu Generalu
inima.
Trece trenu pe deasupra ta
inima,
pe deasupra podului pe care tu l-ai scris
inima.
Eu mă duc cum stau înscris într-o fereastră
inima,
ah, într-o fereastră de lung tren
inima.
Scrisă, tu rămâi de cretă pe un pod
inima...
Nelu Generalu, tu rămâi pe pod
inima,
și în urmă trenuri, lungi, prelungi și grele
inima...
au să treacă peste tine, au să treacă peste tine
inima...
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.