Să văd cum plouă peste epoleți
și ruginesc pistoalele la șold
mi-a spus copacul cel măreț
când atârna de el soldatul mort
legat cu ștreangul jugularei mele
bătut de vânturi și spălat
că el n-a fost adevărat soldat
ci numai sarea lacrimilor mamei mele
pe care el a-nvăduvit-o
trăgând întâiul disperat
că prin omorul său pe mă-sa și-a salvat.
Acum îl văd, se leagănă în ștreang,
de ștreangul jugularei mele
și două mame plâng cu stele
și clopotele vântului ding-dang
și clopotele stelelor ding-dang
și clopotele stelelor ding-dang.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.