E suficient să se întâlnească timp cu timp,
o secundă cu altă secundă să se întretaie
că deodată și brusc, se nasc
aripa, pliscul și oul.
E suficient să treacă o secundă
și alta să rămână
că deodată piatra, brusc devine cimitir.
Și totuși, în cunoștință de cauză vă zic:
e suficientă o singură mirare
ca să se întâlnească timpul cu timp
și secunda să se întretaie cu secunda.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.