O armura in care sa ne-ascundem,
tu in dreptul unui ochi, eu in dreptul unui ochi
tu in inima mea, inima mea in fier.
Piciorul tau sa curga peste bolovanul patrat
al genunchiului meu;
bratul tau sa alerge peste bratul meu,
cum alearga un caine de vanatoare
de-a lungul strigatului de lupta
al stapanului.
O armura singura, mergand pe tarmul marii
si facand un zgomot asurzitor,
ocolita de pescarusi si de sufletele
femeiesti, ale inecatilor.
O armura cu doua randuri de dinti
care rad in hohote.
Sa-mi intind spranceana cenusie,
deasupra ta, ca o patura de nori.
Tu sa suspini scurt: sa adormi fara vise.
O armura singura mergand pe tarmul marii,
stralucind lustruita de briza,
suierand lovita de vant.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.