Salvați-mă, - trupul meu se topește
atingând un ideal,
cum fulgul de zăpadă se topește
pe mâna de lapte a copilului.
N-aș fi vrut, din neputință, să fiu fericit,
cal numai cu șa în spinare,
om cu stele în ochi.
Doamne, aș fi vrut să mă înmulțesc
cum se-nmulțește unu în celelalte cifre.
Doamne, eu sunt unu topit,
unu care curge,
trei și paisprezece călătorește în valurile mele
La Roma, la Roma - se duce.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.