Obiectele fierbinți
ale prostului gust,
ieftine dar cu dorința
de departe
a celui fără de aproape...
Vaporul nătâng
și ca o mohală de fier
trasă la dig, lunea,
când nevestele au voie la bord
Hotelul scump și nesigur,
dar cu vedere la mare
și la greieri
Copilul ăsta
nemulțumit de orice
și într-o mișcare perpetuă,
grăbită,
vecină cu somnul
Față cu buci albe
sub portocala unei uniforme de ospătăriță,
venită să-și facă rost de zestre
aici, la cortina
Sfântul Gheorghe, ucigând balaurul
pe mersul unei monezi
de aur, engliterești,
bătută la 1907. și dorința bruscă
a țăranului de a se munci
din loc. Marea sătulă de apă,
apă sătulă de umed.
Omor un țânțar din enervare. Dar dacă ei
au o viață de apoi
a lor? Dar dacă aș face pace
cedând o parte din bunuri
cuvintelor?
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.