Omul -sunet se culcă pe limba copilului.
El e numele tuturor păsărilor.
El nu îngheață niciodată
pentru că este plimbat cu copil cu tot
în cărucioare.
Copilului îi rămân hainele mici.
Omului-sunet îi rămâne gura copilului mică.
Copilul se duce la școală -omul-sunet devine semn de carte.
La sfârșitul liceului dăm foc cărților.
Plecăm cu trăsurile, bem țuică.
Omul-sunet zbiară în flăcări, dar nu se predă.
După aceea se poate vedea
omul-sunet
cum umblă în cârji și cu ochi febrili
interesându-se de adresele maternităților.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.