Palatul Vulturului - Nichita Stănescu
Adăugat de: ALapis

Nu-mi strica versurile mele, Adame,
din creierul meu gingaş
ca o balegă de stea!
Nu-mi stâlci, Ioane, cuvântul
auzindu-mi-l!
Cuvintele sunt pruncii pe care-i alăptăm
cu viaţa noastră.
Cuvintelor nu le plac decât gloria,
sângele şi cuţitul.
Poeţii sunt taţii care nasc taţi,
sunt cei care se spintecă
de dor de muierea cuvântului.
Văd trei vulturi zburând în aer.
Dar nu-i văd cu ochii,
ci-i văd cu verbele mele.
Na, pruncule, sânge!
Ia-mă, verbule, şi bea-mi timpul meu scurt!
Cât despre Madonă, te-anunţ că e liniştită.
Iisus a murit printr-o simplă răstignire.
„Ave Maria, gratia plaena,
Benedictus fructus ventris tuis
Jesus”.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.