I
Ah, strămoșul tuturor pietrelor
e cântecul.
II
Numai în somn fiind
aș putea zbura – pasăre fără de aer.
III
Și astfel,
plângând dezgrop sabia
râzând tai capul.
IV
Pricina ochiului nu este lacrima
ci vederea.
Nu,
să nu confunzi niciodată
ceea ce este real cu ceea ce este adevărat.
A iubi este real,
iubirea este un adevăr.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.