Mă pregătesc de somn ca de o plecare fără grabă.
Mai întâi
către tine, maică, îmi trimit gândurile
pe deasupra trenurilor.
O, prin fereastra deschisă aud
sirenele locomotivelor cum și-aruncă
săgețile paralele.
Voi lua cu mine schelele și zidurile roșii
ca să le cresc mai departe, în vis,
și teiul din poartă - să mă-mprejmuie
cu-nmiresmatele umbre -
și țigările.
Și chipul tău prelung, iubito,
cu pletele sălbăticite printre cărți,
și-un porumbel călător voi lua,
să-mi aducă - ramura de măslin -
dunga de lumină a dimineții
și să mi-o lovească, ușor, de tâmplă.
Și eu,
spărgându-mi masca de sticlă a somnului,
să spun din nou:
Te salut, zi de muncă,
te-ncep odihnit!
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.