Ma spal pe fata cu sufletul unei pietre
pe maini ma spal cu nisip.
Imi lipesc de inima fata traita
si singuratica a bolnavului
N-au amintiri pietrele omorate
de potcoave inverzitoare.
N-au morminte stramosii pietrelor
moarte sub raza de soare.
Aducere aminte nu exista
pentru viata curata si fara martori
a pietrei.
Nu am fel
decat acela pe care mi-l spal
cu sufletul pietrelor moarte,
cu sufetul lor ratacind
cu sufletul lor care-si cautau
un mormant
in chipul meu sarat.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.