Ploua greu afară,
Deasupra pomilor târzii
Se face frig și iară,
Îngheață lumea celor vii !
Și ploaia, iar plouă plound trotuarul
Și curge bizar în șiroaie,
Pe fața mea cea albă ca varul
Pe care s-a prelins o ploaie.
Ce vrei tu ? Când aștepți să plouă,
Ca ploaia nu-i decât un vis !
Pe care ni-l dăduse nouă,
Un Dumnezeu dintr-un îndepărtat abis !
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.