Poate că ochiul meu verde
ți-a căzut din zbor în palmă
în preadulcea ta mireasmă
odioasă doamnă.
Hai cu țîța ta cea caldă,
stai pe el ca pasărea,
până când îi amorțește
în născare aripa.
Eu sunt orb, el cu vederea
va zbura din sânul tău,
doamna ce ești la putere
astăzi peste văzul meu.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.