Popas - Nichita Stănescu
Adăugat de: flori.paun

La ce mai tresari din clipite
Tăcerea nu-i, nimenea nu-i
S-aştearnă văpăi logodite
Pe scoarţe albastru-verzui.

Şi zorii la ce-i mai ascult
Verzui, cum se crapă în zare,
Pe laviţă doarme demult
Ecoul păstrat în ulcioare.

Şi nu mai râvnesc nerostitele fumuri
Din rug să le smulg ca pe-un schiptru de domn,
Călcâiul îmi sângeră încă de drumuri
Prea vin de departe… din somn…

Şi lasă în poala ta caldă să vie
Făptura mea vie şi glasul ucis,
Mi-eşti dragă femeie şi noaptea-i târzie,
Să plec mai departe, spre vis...

Şi surd răsucită-i în lacăt
Tăcerea la ce iar şi iar.
Când vântul se sprijină-n treacăt,
Cu mâna pe crengi mai tresar.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Adina iti multumesc pentru apreciere si ma bucura reintalnirea cu tine.
Ai un suflet maret!
flori.paun
luni, 27 iulie 2015


Flori ...cuvintele sunt prea sarace ca sa-ti multumesc indeajuns...Nu stiam aceasta poezie si crede-ma , mare bucurie mi-ai facut ....Ce frumos a simtit Nichita !
Adina Speranta
luni, 27 iulie 2015