primul poem dedicat dorei
Mă uitam absent la nu știu ce.
Desigur în spatele meu ningea.
O fugă de iepuri lăsase urme pe câmp.
Fără de arme fiind, Doamne,
cum de-am putut să stârnesc
atâta groază?
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.