Dealurile erau aurite de copaci
ca un palat nefăcut din care zeul cald
a plecat să-și susțină regii
Noi ne uităm la ele
zicem de ele că nu există
când zeul culegând deodată s-a întors la noi toate
și i-a ridicat ca pe un scut
și a fugit cu ele cu toate la greci
de ni s-a făcut câmp
secară
și somn.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu