Rămân pietrele după ce se face seară,
rămân casele de după ceară,
de după sângele acesta vărsat ca un aer
în care nu zboară nimeni.
Urcă tu spre trista catedrală,
du-te tu prin gangul acela verde al vânei
şi spune-i tu, să nu mai răsară.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumos a scris Nichita..
abia acum il inteleg..
(la ultimul vers..o greseala de editare!)
cu drag,
danab
marți, 15 martie 2016