Lovit e zeul, trist, și urlă
El are multe brațe, însă,
picioare numai două.
Urletul zeului nu este urlet
decât atâta vreme cât e țeapăn
și rezemat cu talpa de pământ
Ha,
zeul de-a-ncălare rade.
Este tristețea de-a-ncălare.
Aceeași moarte rea cu ochi magnetici
pe care zeul o urlă cu talpa stând peste pământ...
La fel de trist când e-ncălare
la fel urlând dar de-ncălare
de tropăitul sacadat al calului îmi pare
că zeul râde.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.