Sunt clipe
Și clipe
Și despărțirea lor o face cerul
E dreapta-n două și planu-n trei
Sun martori
Realitate-
Glasul tău e fără sens
Desprinderi-
Și lumea nu-i va-nțelege
Pe nebuni
Am trăit
Aș vrea să pot să spun cândva
Chiar și degeaba
Căci n-am găsit nimic frumos la viață
Afară poate doar de tot
Dar nu la asta
Cuvântul celui care dă e orișiunde calci
Și cum de-n rătăcirea mea
N-am dat decât de urmele pustii
Sau poate
Îndoială-
Veche sabie cu două tăișuri
Trist e pentru cei ce se ating de lama
Stele
Atât de multe stele -; că mi-e frică
Să nu cadă
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.