Respirări IV - Nichita Stănescu
Adăugat de: ALapis

"Destul de târziu și abia după ce am învățat a vorbi mi-am dat seama că exist și, cu intensă uluire, că m-am născut.(...)...ce umbră de sine stătătoare și fără de copac bătut de lună, ce iepure împușcat înainte de a se naște, ce pasăre stând numai din faptul ca aerul ei a fost inspirat de Zeus sufocându-se dupa ce a ronțăit
în dantura lui celestă cotorul Andromedei (...) nici chiar mama mea cea care m-a născut pe mine în chinuri,urlând de durere și umilița fiind de privirea brutală și indiscretă a moașei (...) - nici chiar ei, mama care m-a născut pe mine, nu i-a dat prin gând și prin inimă și prin creierul ei de femeie, să mă întrebe dacă aș vrea sa mă nasc, de-aș fi în stare să fiu, de-mi este drag de aceasta. Iată-mă, sunt, ca și muzica, "un raspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare".Cât orizont, cât material absurd, ce frunză, ce iarbă,ce stea, - ce delfin, ce rac, ce nor care plouă, - ce vierme de măr, ce măr doamne și, în genere, CÂTĂ VÂNZOLEALĂ PENTRU O NEINTREBATĂ NAȘTERE! Dar vai, mă consolez de impuritatea nașterii prin faptul unui gând și anume acela că moartea este singuratică și are o natura virgină. Nuntă a absențelor. A fără A, A fugit din toate cuvintele, A virgin."
(din "Lapte de mamă si laptele Caii Lactee")



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.