Să sărutăm această poartă de lemn bisericos
și negru cu gură sângerând și moartă cu sufletul integru.
Să n-o deschidem, să plecăm opuși ca polii doi,
- magnetici, să fulgerăm atrași de nourii eretici
Şi zdrang şi zdrong pe străzi pustii
să ducem inima în noi
ca pe un papagal, în colivii
cu gratii de noroi
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.