Așa cum față de mișcarea stâncilor
mișcarea arborilor pare iute ca rază
Așa cum față de mișcarea petalelor florii
mișcarea omului pare iute ca rază,
iute ca rază față de mișcările omului
e alergarea cerbului stretin
Haideți, vă zic, să vânam cerbul stretin
schimbându-ne timpul și răsucindu-ne secundele
Haideți, vă zic, fără milă să-l vânam
pe cerbul stretin, scurtându-ne lunile
și micșorându-ne cât punctul de nisip, anul
Pe iutele să-l omorâm de cerb stretin !
Din oasele lui să ne facem stâlpi de casă
în pielea lui să ne facem acoperișe
iar carnea lui s-o mâncăm înlăuntru
la nuntă.
Așa cum față de mișcarea omului
mișcarea ierburilor pare înceată,
Așa cum față de mișcarea brazilor
mișcarea pietrelor pare înceată
mai încet decât starea pe loc a pietrii
e răul Vidros în care înoată peștele Vidros.
Haideți, vă zic, să pescuim peștele Vidros
îndreptându-ne timpul și întinzând secunda
ca apă vărsată pe lespede
iar ziua s-o lungim peste noapte
Pe Vidros, vă zic, să-l harponăm fără milă,
să omorâm Vidrosul din râul Vidros !
Din oasele Vidrosului să ne facem stâlpi de casă
și din solzii lui, șindrilă,
iar carnea lui s-o mâncăm înlăuntru
la nuntă, vă zic.
(Se dedică lui Paul Tutungiu)
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.