Ei aveau o vorbire fixă și trupuri zbătătoare
Ei se prefăceau că există fiecare.
Cuvintele erau fixe, știu, ei erau din ce
în ce mai mobili fiecare părând a fi viu și cu toții utili.
Cuvintele fixe erau trupul lor, trupurile
lor nu erau decât o limbă vorbind în
limba celor care
mor vorbirea celor care nu se schimbă.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.