Ca să ştergem faptul că ne-am
strâns în braţe
Vom trăi noi alte vieţi
Viaţa scândurii,
moartea pomului...
Ca să ştergem respirarea
ne vom umple, ne vom umple
nu de aer ci de sânge,-
plini de păsări visătoare
Ca să ştergem viaţa noastră
ne vom naşte noi din nou
şi vom sta cuminţi, clociţi
de o pasăre măiastră
mai a voastră,
mai fereastră
mai trecută de o astră,-
părăsită de un astru
Întâmplare de secunde, noi
suntem somnul
unei idei.
(1973)
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.