Cuvântul este un cap fără de craniu,-
un cimitir fără de morți.
Ah, Doamne, ce straniu mi-ai părut tu că poți,
un înțeles făr'de-nțelegere,
un răspuns nechemat,
o alegere votată pe scoici, o alegere,
pentru peștele pictat.
Veneau cu ochii smulși din orbite
să te contemple pe tine,
veneau cu timpanele toate zdrelițe
să te audă, divine,
cuvântule cap fără craniu,
cimitir fără morți.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.