Ca un ou spart
mi-au lăsat gălbenușul și albușul
pe un înalt
Nu spun ce am văzut căci ar fi orbire
nu spun ce am trăit căci ar fi murire
N-am noroc
am căzut din apă în foc
Umed mă uit la ceea ce este
azi sting că mă doare, ceea ce este
A început să-mi fiarbă vederea
moartea mea este în clocot
iar adierea
e vântul dur cu bolovani din piramida
stârvind condorul
strivind omida
strivind verdele de verdeața sa
strivindu-mă pe mine de iubita mea
Ce zeamă numită copii
ce fel de a fi, a fi
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.