I
Nu mi se poate smulge mâna din umăr,
chiar dacă mi se smulge mâna din umăr.
Sângele lăsat astfel vederii
ar fi un sânge contabil
negâlgâitor și statistic.
A-ți trage o mănușă de pe mâna
e pentru insul meu același lucru cu a-ți
trage
mâna prin rupere din umăr.
S-ar ivi la vedere
o făptură atât de veche și aprigă
un animal nelegal
luminiscent în afara luminii.
O îmblânzire pentru el și o masca
un fel de lupă măritoare
a fost înconjurarea lui cu piele
și trimiterea lui finală
în, cinci degete cu unghii.
II
N-ar fi prea bine
să mi se rupă coasta
și nici prea înțelept, ca bulbul roșu
al numitei inime
să se arate
numitei vederi
Înălțător castel și turla
trupul acesta a fost făcut
să fie înțelesul legii și pe poftă
foametei ei de geometrie.
Nu-l rupe, el este ochelar, -
nu-l rupe, el e lunetă
prin care smârcul, dampful
greutatea
apropie durerea de urletul său.
III
E trupul văzut
o lupă măritoare
Alergând nebunește linia
de dragul băltoacei încolăcite.
Îl șterg cu gingășie și-l curăț de miros
îl spăl cu aer și-l dedau tristeții
Prin el mortalul punctului miros
se schimbă-n cifră.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.