Știam că te-am pierdut și atunci mi-am smuls
din umăr brațul drept cum limba unui clopot
Mai fără trup, gândind la tine
între cuvinte tu-mi revii.
Tu, care m-am hrănit din tine
dă verbului acesta plâns cuvânt
Stă mama mea și nu mai doarme.
Din nou, gravidă a rămas de mine.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.