Ca și ouăle din puică
eu rămân în tine, muică,
tu, cea care pururi cloșcă
m-ai luat ca și o ioșca
și tot stai cu dumneata
peste umilința mea.
Și mă ții până la Paște
ou pictat - un fel de moaște
neciocnit,
și nepupat
neiubit
și numărat.
Dacă tu m-ai lepăda
cum ar trece clipa rea
ora bună, luna bună
anul care te îngână.
Dar eu stau și nu mă naști
tu te plictisești și caști.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu