Se izbucnise piatra în praf şi pulberi fine
iar cerul se tăiase în două înspre jos
şi soarele din infinit spre infinime
răgea - umbros
Salut, murim!
În timpul ăsta scurt
cât eu te strig, cât tu mă strigi
şi încă ne mai răsucim,
atâta-ţi spun, atâta-mi zici:
Salut, murim!
Poezie publicată pentru prima oară în "Scânteia tineretului”, supliment literar-artistic, nr. 47 din 15 august 1982
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu