Ca să mă vezi, ca să te odihnești,
ca să fiu lung, ca să fiu altădată,
se pierde miracolul din "Ești"
și himenul din ochiul meu cel sfânt de fată.
Gură! Tăcere! Primesc semnalele,
Mi se comunica din roțile cerești;
sunt populat de animale,
sunt populat de-ai fost și ești.
Tăcere! Să nu mă trădeze propriul meu trup,
Să se lase ninsoare, să se lase ninsoare, soare ...
Aleargă în munte jigăritul lup,
mănâncă de foame zăpadă,
din botul lui lung îi curg bale,
ale dumitale, ale dumisale.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.