Ea are aerul plin de îngeri de aceea respiră greu
Pietrele poți să le-nsângeri degeaba, cu
prezența ta mereu. Ea explică, ea are nuanțe de
galben de dat pe obraz
Poți să ai,
degeaba, gloanțe de plumb,
în butoiul cu haz
Poftiți la subsol! Se coboară pe scara de lemn acru cu
pasul din dreapta în gol. Un crucifix cu mortul sacru
cu ghimpi scade gama-n bemol
Aici totul se schimbă vinul
în țuica veche, cartoful în nisip
Cuvinte miriapoade-ți aleargă pe limbă măști îți pui,
ca pe chip, peste timbrul de roșu
îndurerat cu urme luxoase de melci trandafirii
Târfa cea veche-a murit, trăiască verbul
încoronat al târfei care va fi.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.