Se subţiase apa ca o lamă de cuţit
spre dimineaţă ea se ascuţise foarte.
S-a descusut de ţărm şi a zburat în sus
strig că vreau să mă înec în lac.
Ah, apă laşă, pasăre şi vârcolac
care te duci cu aripe de apă-n sus
direct în sus, direct spre sus
spre foarte sus
de frică
şi de spaimă
că mă înec în tine.
Ce tristă zburătoare-n înălţime
cu aripe de apă.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.