Se-ntunecă peste jucătorii de tenis.
După gardul de sârmă era întuneric. Tânăra fată cu
picioare lungi până la gât flutură după minge feeric.
Am luat câinele ca și cum ar fi fost,
și cu o singură lovitură de
cuțit l-am decapitat, iar trupul
lui din urmă își împingea capul despărțit.
înainta, înainta, înainta
La marginea mesei, capul i-a căzut.
Trupul sus, capul jos.
însuși devenise pentru însuși necunoscut.
Dă-mi racheta. Pak!
Sare capul lătrând deasupra fileului,
și se-ntunecă.
în spatele meu, zeul cu un singur
ochi rânjind mă trage de mâneca
de braț, de umăr, de umbră de la revedere,
de la, de re de ve, și de, și re
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.