Noi nu putem ascunde cerul de sub stele
el e vădit privirii mele
cum mi-e vădită inima
sub coasta de la trunchi și rea,
Eu niciodată nu pot să ascund
cuvântul traversat de gând
și mut de-oi fi și orb de-oi fi
n-am să-l ascund pe roșu după gri
pe iepure n-am să-l ascund de glonte
pe blondul pletei tale plin de cârlioanțe
pe calul cel ce are
n-am să-l ascund de patru lui picioare
Nici răsăritul eu n-am să-l ascund
nici înserarea
de-a pururea copil și căscăund
mă-mbrățișez cu zarea
și știu că eu voi fi murit curând
nici în sicriu nu mă ascund
Voi pune șeaua peste vers
și fi-voi înțelept
ehe!
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.