Tot timpul unei lumini - Nichita Stănescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Ea arătându-se mă învață să mor.
Fiindu-se mă lasă lung și prelung.
Eram ca să ard.
Sunt ca să fiu.

Săraci părinți, m-ați lăsat naturii!
Măreață rază de frig,
tu mă înapoiezi oului!
Tristă proprietate
și fel de avere
a lui a fi.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.