Treaba ta, îmi zise javra care ochi deschiși ținea
dedulcind în sus otrava muzicilor, cea mai rea.
Eu zic ,,do", ea zice ,,re" și se iscă tandru sunet nu știu cum,
nu știu de ce fulgerând se lasă-un tunet.
Iată plouă, vai, cu picuri umezind ferestre, oase,
dulcile din noi, nimicuri totdeauna numeroase
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.