Trepte - Nichita Stănescu
Adăugat de: ALapis

Alergam pe o platformă infinită de beton
alergam.
Tăcerea era desăvârşită şi alergarea nu mi-o auzeam
vederea platformei era amplă şi infinită
şi n-o mai vedeam.
Alergam pe-o platformă infinită de beton
alergam.

Deodată-un ţiuit şi platforma s-a rupt pe orizontală
şi am căzut din dimineaţă spre seară, spre foarte seară
pe o altă platformă de beton infinită
alergând,
din tăcere neauzind, din vedere nemaivăzând.
Alergam alergând şi deodată
un ţiuit
platforma s-a rupt pe orizontală
şi iar am căzut dinspre dimineaţă spre seară
spre foarte seară,
pe o platformă de beton infinit
când alergam, alergam, alergam,
alergam.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.