Tu îmi sporești singurătatea
cu un picior de barză, lung,
pe care-l calcă-n roți, în goană,
stând la volan, un demiurg.
Lasă să plouă pe șosele
dând tufelor un verde pur,
iradiind cu frig și spume
scheletul meu în stil maur.
Și lasă pe arenă urlet
să-mi ciuruiască-n ținte gândul
cel cu un nor în vârf. Se-aude
doar : Stângul! stângul!
drept - drept - stângul!
Stângul!
Stângul!
Drept - drept,
stângul!
Stângul! Stângul!
Drept - drept,
stângul!
Stângul! Stângul!
drept - drept
Stângul ...
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.