Întârzii ținut de mutre și de ifose străine
într-o încăpere-naltă între unghii de feline
și zidite una-ntr-alta cu un văr de la obrajii
morților cei noi pe care îi absorb în sevă brazii.
Nu mai pot să-mi smulg mișcarea și nici
brațul înverzit ca o cetină cu conuri de colindă și
de mit. Și rămân și putrezește jumătatea seculară,
pe când ceialaltă parte încă n-a-nvățat să moară.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.