Uneori - Nichita Stănescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Mă visez în sala tronului
în cap la masa cea lungă
a cinei celei de taină
și bând.
Roabele, patruzeci la număr
pe bena nopții și strigăte de mine
cu strigat,
au venit și-și piaptănă părul negru
iar eu
la flacăra pieptenului
coborât de sus în jos pe șuvițe, pe plete, pe coamă
mă luminez.
Și-n tihna rea
îmi beau paharul
când roabele patruzeci la număr
se piaptănă
și duhul electronului mă luminează.