Aud aievea cum latră un câine
Simt un gândac ce umblă hai-hui
Aud întuneric, văd niște șoapte,
Tâmplarul de-alături ce bate un cui !
Spre cimitir o liniște apasă pământul,
O ceață verzuie se-ntinde pe cruci
Stafiile albe privesc obosite
La vântul ce-adie prin frunze de nuci !
Tristă , lumina, iar bate la geam,
Așteaptă s-o las ca să intre
Nu-i loc de ea ! Nebun ce sunt,
Nu deosebesc ce-i rău de cele sfinte !
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.