Vineri la ora 17 - Nichita Stănescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Ploua afara si stam si fumam
si beam si ma gindeam la o fata
de care nenorocitii mei ochii
se indragostisera.
Imi tineam mina mea grea de boxeur
peste ochi ca sa nu-i las sa plinga
dezesperat de faptul ca ei, de la o vreme
nu ma mai sprijina in taina privirii.
Le-am spus: natura etse vie, natura nu e moarta
dar ei nu ma intelegeau
ei plingeau cu lacrimi sarate
si-atunci mi-am zis:
Nu, nu am dreptate
am gresit, am gresit, am gresit,
sentimentele nu sunt o discretie a gindirii
nu, ele nu sunt o pudoare a ideii,
o gratie a ei
Ele sunt chiar ele, si atit.
Am gresit.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.