Fiarele înainte de zori
îşi scutură de pe sine tandrele putori,
damfurile, izurile,
pătratele, prismele.
Răsare obişnuinţa, legea, idolul
nenăscutul, vag-plodul.
Este neliniştea care vesteşte
fiecăruia în singurătate că este.
Adică sudul,
adică nordul.
* din volumul În dulcele stil clasic, 1970
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.