când taci trupul tău devine statuie
ochii mei o ridică la ceruri
furtuni de nisip
albesc rămăşitele paşilor
se scurge înserarea
peste luna târzie
făcliile plopilor străbat orizontul
pe unde treci se face lumină
umbra mea hoinărea printre sălcii
azi vânturi năprasnice o împrăştie
vezi mai multe poezii de: Nicolae Corlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.