iată, acum când te strig
groaza zămisleşte vâltori ameţitoare
din care te trag afară,
te aşez sub razele abia mijite
ale lunii
am ucis o pasăre
ochiul tău, sub pământul reavăn,
aşteaptă florile primăverii
să răsară din privirea aceea
pierdută în înalturi
chiar acum, când te strig
liniştea aşază între noi grea ceaţă de cuvinte
vezi mai multe poezii de: Nicolae Corlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.