te ascult de departe
peste munţii de cretă
am pus dragostea noastră de veghe
întunericul să-l despartă de lumină
hierofanţi pe cămile abstracte sosesc
printre stâlpii absenţi ai memoriei
aduc boarea scăldată în marea cea roşie şi ienibaharul
să-l bem într-un pahar de lacrimi
dar tu păşeşti printre razele lunii
mai albă decât albeaţa desăvârşită a tăcerii
dintre miile de umbre rănite
în lagărele morţii şi învierii
m-ai ales tocmai pe mine
să sap acolo mormânt în lumină
vezi mai multe poezii de: Nicolae Corlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.