Dumnezeu se întreabă
câteodată,
de acolo, din norii Lui:
„Dar oare omul
există?”
Privește
către planeta înconjurată
de smoog, de fumul unor războaie
fraterne, de ceața unor diversiuni contra vieții,
înfășurată ca-ntr-un bandaj, lăptos,
prin care nici ochiul divin
nu mai poate pătrunde.
Dar asta — numai pentru-o clipă,
căutându-și după aceea
de treburile Sale.
(24 septembrie 2002)
——————————————————————
vezi mai multe poezii de: Nicolae Dabija
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.