E cerul ud si negru si nervii sar ca dracii
Si stelele de tabla se clatina-n carlig.
Asculte-mi numai vantul si ploaia si copacii
Urarea generoasa ce desperat v-o strig.
Sa va palpite viata ca-n zbor pe cer colunii,
Sub toga unui soare blajin si ideal,
Nicicand sa nu va sune in ceasurile lumii
A hohot stins de planset ciocnirea de pocal.
Sa nu va osteneasca nicio eroare gandul,
Si vant gemand prin cranguri sa n-auziti nicicand,
Sa va pastrati in anii ce-i asteptati, de-a randul
Nensangerat de groaza, sarutul vostru bland.
Sa nu va arda-n deget candidele inele,
Asprimile vietii sa le-mblanziti pe veci,
Sa nu va calce cosmarul vremii rele
Cu glezne ce, scheletic, isi clantaneste-n teci.
E cerul ud si negru si nervii sar ca dracii
Si stelele de tabla se clatina-n carlig.
Asculte-mi numai vantul si ploaia si copacii
Urarea generoasa ce desperat v-o strig.
(1958)
vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.